Scurt istoric
sec 18 - Contele Claudius Florimund Mercy a solicitat restaurarea unei case de vanatoare ridicata in timpul ocupatiei turcesti. Aceasta casa de vanatoare exista inca din perioada marii epidemii de ciuma (1738-39) in timpul careia au murit peste 1000 de locuitori din totalul de 6000 cat avea cetatea atunci. Aici au fost amenajate in vremea ciumei spitale, fapt confirmat de existenta osemintelor umane alaturi de bani de argint cu efigia Sfintei Maria din 1503, monede cu emblema “Herrzog von Brandemburg, monede de argint din timpul domniei Imparatului Leopold (1658-1703), bani din bronz din timpul Imparatesei Maria Tereza si a Imparatului Franz Josef, arme si fragmente de arme. Forma initiala a cladirii era octogonala. Din fotografiile sec 19 iese in evidenta caracterul arhitectural turcesc.
In 1763, pavilionul a fost renovat, data incrustata pe una dintre grinzile castelului. Aici a avut loc intalnirea dintre generalul Bem, conducatorul armatei revolutionarilor lui Kossuth, cu generalul Dembinski de la care a preluat comanda trupelor in 1849.
La sfarsitul sec 18, castelul devenise loc de petreceri care era considerat cel mai vizitat loc de agrement al urbei. Intr-o monografie a Timisoarei din 1900 (Monografia scolii silvice din Timisoara” – Ladislau, Kocsis, Mihaela- Maria Kocsis, Mariana Eftimie) este mentionat faptul ca aici se afla un restaurant spatios care avea o sala de dans rotunda unde se dansa si se petrecea pana dimineata. ( sursa aici )
1885, 27 octombrie - Şcoala Silvică (o primă serie de 10 elevi)
1918, 1 Decembrie - Şcoala Silvică se mută la Șopron (Ungaria)
1919 - Şcoala Silvică Medie (cu o durată de 3 ani, la care se adaugă 1 an de practică)
1923 - Şcoala de Conductori
1948 - Școala Medie
1956 - Şcoala Profesională de Pădurari Silvici.
1957 - Centrul Şcolar Forestier
1959 - Şcoala profesională de Pădurari de Vânătoare (cu o durată de doi ani, funcționând până în 1965)
1960 - Şcoala Tehnică de Personal Tehnic postliceală, având specialitățile următoare:
• Vânătoare, cu o durată de doi ani, finalizând o singură promoție ;
• Tehnician silvicultor (cu o durată de doi ani, care funcţionează până în 1971)
1963 - Şcoala Tehnică de Personal Tehnic Postliceală, specializarea Exploatări şi Transporturi forestiere, cursurile având o durată de 2 ani, specializare ce va fi lichidată în 1970
1966 - Centrul Şcolar Forestier se transformă în Grup Şcolar Forestier, căruia i se adaugă Şcoala Tehnică de Maiştri la Exploatări şi Transporturi Forestiere, care, până în 1968, organizează cursuri pe doi ani
1968-1970 - durata cursurilor Grupului Şcolar Forestier se reduce la un an.
1971-1990 - Şcoala Profesională de Maşinişti pentru Utilaje din Exploatările Forestiere îşi încheie activitatea, fiindcă “Legea învăţământului” din 1969 prevedea înfiinţarea liceelor industriale se înființează Liceul Silvic din Timişoara.
1990-2015 - Şcoala Profesională de Pădurari, deservind judeţele Timiş, Caraş-Severin, Mehedinţi, Gorj, Hunedoara, Alba, Sibiu
2015 - s-a realizat fuziunea prin absorbție a LiceuluiTehnologic Agricol ”Petru Botiș” cu unitatea școlară Colegiul Silvic ”Casa Verde”, sediul actual al unității nou-constituite fiind pe Aleea Pădurea Verde nr 5.
2015-2017 - Colegiul de Silvicultură și Agricultură ”Casa Verde”
Între anii 1957-1960, Centrul Şcolar Forestier din Timişoara este şcoală fruntaşă pe ţară. De-a lungul existenţei sale, instituţia a format specialişti cu studii medii în domeniul silvic şi al resurselor naturale (silvicultură, exploatări forestiere, cercetare şi amenajări silvice, vânătoare şi pescuit, ecologie şi protecţia calităţii mediului).